E ca şi cum v-aţi uita prin gaura cheii. Veţi citi şi veţi vedea… (până la esenţe, e doar o aruncătură de… ochi: cine citeşte să înţeleagă, cine are ochi să vadă). Printre rînduri (sau printre ochi), zace autorul.
„El m-a întrebat: « Ce vezi? » Eu am răspuns: « M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur şi deasupra lui un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele care sînt în vîrful sfeşnicului. (…) » Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Aceştia şapte sînt ochii Domnului, care cutreieră tot pămîntul”. (Zaharia 4:2, 10)
Păşiţi cu grijă cu ochii (altfel riscaţi să vă rostogoliţi) şi fie-vă clară preumblarea ochilor!
E pe furis privirea aceea… E doar cu un ochi… Sa cauti ochiul care scruteaza tot?
Imi noua ta poza de pe bannerul blogului. Cand ti-ai facut-o? :)))))))))).
Voiam sa zic ca imi place, nu doar ca imi… Scuze pentru confuzie.
Zice-se ca ar exista limbi (nu cele indo-europene) în care unul şi acelaşi cuvînt are simultan valoare verbală şi valoare nominală (asta înseamnă că nu ai nevoie de un subiect şi un predicat ca să te exprimi). Poate asta e şi cu eliziunea de mai sus…
Cît despre cîinele de pază al societăţii civile… ştii, nici el nu vorbeşte cu subiect şi predicat, ci cu sintagme verbo-nominale. Cu toate astea, e suficient de expresiv ca să-l înţeleagă toată lumea.
Mai intai, acum imi pare rau ca am interactionat la UEO decat un semestru. Atunci imi parea bine. Tineretea, bat-o vina…
Doi, legat de “decojind papura”, ziceai ca o fi pe undeva patriarhul (sau, ma rog, patriarhii) ala, dar nu e activ pe net. Bun. Unde e activ atunci? Care e spatiul public al neo-protestantilor? Congresul cultului, conferinta nationala, evanghelizarile de iarna?
Nu ne lipseste cumva spatiul public? Sa ne amintim ca inaintasii credintei comunicau cu tara prin “circulare” (vezi anii 1920 ff). Azi nu mai da nimeni nici o circulara, decat sporadic cand e vorba de vreo biserica exclusa.
Unde e spatiul nostru public? Sau ne-am retras in “camaruta” cu Dumneeul nostru care vede in ascuns si asta e suficient…
Adi Vidu deplangea disparitia spatiului public din comunitatile urbane. Cred ca incepe sa se aplice si la crestinii care cred in soteriologia de tip individualist. Care nu zic ca e rea, dar ne-manuita cu grija, uite ca duce si la absenta unei agore reale.
Ca poate patriarhii nu intra pe agora christi, dar asa bine ar fi daca ar exista o agora reala unde sa ii vada tot poporul care a suferit de pe urma delatiunii.
Inchei: refularea pe net poate e tocmai efectul de pendul - asenta agorei reale a fost suplinita de captivanta agora virtuala.
_______
Am întîrziat cu răspunsul pe care ţi-l datoram, dar vei pardona tu această amînare. Da, eu cred că există „patriarhi” de la care am învăţat cu folos multă vreme. Poate nu şi acum, pentru că mai recent am învăţat să îi executăm public şi o facem sistematic cu mulţî dintre ei. Da, Alterema, avem disidenţi. Asta mi se pare evident. Avem, de asemenea, oameni profunzi şi spirituali, care au hrănit spiritual bisericile în anii comunismului şi care au fost anchetaţi pentru credinţa lor. Desigur, dacă vrem să rămînem fără patriarhi putem să îi acuzăm fie că au turnat la Secu înainte să se pocăiască, fie că n-au fost destul de curajoşi într-o vreme cînd, cine oare dintre noi am fi semnat texte subversive precum „Manifestul creştin”.
Cît despre spaţiul public evanghelic, chiar cred că el trebuie înţeles în raport cu eclesiologia pe care o profesăm. Altfel, nu cred că spaţiul public evanghelic trebuie să fie un soi de Place de Grève pariziană, unde se ghilotinează şi ard pe rug conducători religioşi sau enoriaşi de rind. Şi, ca să fim corecţi, să mai amintim că într-o agora reală de care vorbeşti tu, ar trebui să apară nu doar clericii datorită cărora au suferit enoriaşii, ci şi enoriaşii datorită cărora au avut de pătimit clericii.
Şi mai e ceva: material, situaţiile nu sînt perfect echivalente, dar… oare doar cel care toarnă la Secu îşi trădează fraţii, în timp ce acela care discreditează pe net sau în ziare n-are nicio culpă? Întreb şi eu.