Despre îngeri
13 septembrie 2007 by Daniel Fărcaş
Cartea lui Pleşu despre îngeri este, fără îndoială, mirabilă. Cine n-a citit-o mult a pierdut. Dar nu despre asta e vorba aici…
Aseară, Liviu Mocan, făţuitorul de oglinzi pentru cer, a fost amfitrionul criticului Nicolae Balotă. Făcînd parte din faimoasa generaţie a cerchiştilor (din vremea exilului Universităţii clujene la Sibiu), Nicolae Balotă este unul dintre cei mai importanţi critici literari formaţi în creuzetul intelectual din preajma lui Lucian Blaga. Se află însă deopotrivă în siajul teoretic deschis de E. Lovinescu.
Destinul i-a fost interesant, excepţional, şi totuşi nu surprinzător: în anii 50 nu era nimic surprinzător ca un intelectual de calibru şi în acelaşi timp cu vederi naţional-ţărăniste, să fie arestat în noaptea dintre 2 şi 3 ianuarie 1956…
După cincizeci şi unu de ani, sculptorul Liviu Mocan îl „bineveneşte” pe invitatul său, adresîndu-i-se cu apelativul „Domnule Profesor”. Prompt, Nicolae Balotă ne povesteşte despre exilul în satul Lăţeşti, din Bărăgan, după eliberarea din recluziune, sat în care se afla şi Julia (soţia pastorului calvinist din Oradea, Visky Ferencz, închis la acea vreme), împreună cu cei şapte copii ai lor. Unul dintre ei, în vremea aceea în vîrstă de doi ani, i se adresa cu apelativul „Nicu bácsi”. După zeci de ani, copilul, Visky Andras - actualmente scenarist al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj - i se adresează într-o emisiune televizată cu… „Maestre”; motiv suficient ca Maestrul să îi amintească de… „Nicu bácsi” 
.
Lui Liviu Mocan îi place însă să îi amintească scriitorului Nicolae Balotă că unii, fără să ştie, au găzduit chiar îngeri.
Ne oprim aici cu procesul-verbal de seară „critică”, lăsînd să vorbească imaginea. Doar una, pe care am intitulat-o sugestiv: „cine zice ăla este!” (întrebare ajutătoare: unde străluceşte îngerul în imaginea de mai jos? ). Ştiţi, unii făţuiesc oglinzi pentru cer…
Unii, fără să ştie, au fost găzduiţi de îngeri… Dar îşi dau seama, totuşi, cînd descarcă pozele din aparat. Ştiţi, sînt aparate de fotografiat care pozează îngeri. Ca de exemplu… Uf, dar aici nu facem reclamă gratuit. Nu la aparate. Facem reclamă gratuit numai pentru îngeri.
[...] ” avuţii nedrepte”, numai bune de făcut prieteni cu ele. Sculptorul Liviu Mocan (găsiţi aici ceva nou şi interesant despre Liviu) , a săpat în piatră pe trotuarele Clujului, lângă monumentul închinat martirilor [...]
mmm… e sezon de ingeri. fara reduceri. fara rate. doar cu accesorii de muritori.
Adică toamna se numără îngerii?
da. dar nu are cine sa se ocupe de asta. ca Dumnezeu nu are nevoie, muritorii nu sunt in stare si… ei se cunosc intre ei. mai ramane toamna.
si Liviu?
Liviu… este nenumărabil! (unii artişti sînt chiar unici)
Ah, ştii, printre teologii medievali, Thoma d’Aquino a avut ideea genială că, în fiecare specie de îngeri, există numai un singur înger.
)… există mai multe mere care bifează aceeaşi specie. Cu îngerii nu e aşa. Fiecare specie de îngeri este saturată de un singur înger. E o mulţime cu un singur element 
.
În fiecare specie de… mere (să zicem ionatane
Şi totuşi, îngeri există pe săturate!
pic-pic ingerul meu! golden. (asta merge numai daca stii jocul cu pic-pic).
d’Aquino avea idei faine! de unele nu sunt sigura, dar… de ingeri nu-l contrazic. ca e vorba ta: un belsug de cate unu luat de un belsug de cate ori rezulta multe aripi. (ca aici vorbim numai de aia buni, nu? deci, excludem coarnele).
of, ce pofta de mere mi-ai facut!
Ăia răi nu sînt nici cîte unul, nici cîte unii, ci legiune.
Cît despre Thoma, ăsta se pricepea la îngeri, că de aia l-au numit Doctorul angelic (ar merita scris un articol despre Anghelache
).
Sînt tare curios în legătură cu jocul „pic-pic, îngerul meu”. Pică vreun înger? Sper că nu. Că aşa se fac îngerii fără aripi şi devin tîrîtoare şi legiuni. Zici că ţi-e poftă de mere… Hm, cum e cu fructul oprit?
Liviu este chiar el, prin fiinţa-i, un înger. Ultima fotografie mi se pare incontestabilă: e inundat de lumină…