Posted in A-literaţii (şi e-literaţii), Medalia bronzată on 7 septembrie 2007 | No Comments »
Era vară, iar copacii fugeau verzi unii după alţii. Mai apoi, au început să se îmbrîncescă cu ramuri verzi, foarte verzi, verzi de-o şchioapă. Apoi au început să se îmbulzească unii în alţii, după ce, o vreme, s-au îmbrîncit cu brînci verzi. Verzi de-o şchioapă. Biserica rămăsese de mult în urmă. Rămăsese galbenă sau portocalie. [...]
Nu ştiţi pe unde s-o luaţi? În fond, nici un prea contează. Tot pe blogul lui Daniel sînteţi. E ca pămîntul, adică rotund (sau dodoloţ, precum ochii). Fie-vă preumblarea cu folos!
 | ionatan on Trăiască Regele! |
 | ioan rusu on Trăiască Regele! |
 | Yaz Okulu on O scrisoare a lui Oncken |
 | Sibylla on Trăiască Regele! |
 | Alterema on Pe gaura cheii |
 | viours on Hatikvah |
 | ciprians on Parcare |
 | gabriel vancea on Ofra Haza — Yerushalayim-ul… |
 | ihtys on Parcare |
 | Adrian on Ofra Haza — Yerushalayim-ul… |
Adonis Vidu Jurnalul scrierii iubirii PERSPECTIVE CRESTINE Clujul Evanghelic