Decembrie, 2004. Plimbare nocturnă prin cartierul evreiesc al Parisului. Sinagogă. Talit. Chipă. Era de Hannukah.
Un copilandru de vreo doisprezece ani se apropie de mine şi mă întreabă: „Vous êtes juif, monsieur ?” Am ezitat puţin şi… i-am răspuns… (poate cu regret…): „Non, je ne le suis pas” Aş fi adăugat parcă : „pas tout à fait”. Băieţandrul îmi replică cu mîndrie : „Mais moi, moi, je suis juif !” Am glisat apoi mai departe, peste întunericul aşternut pe asfalt : tăcut, jidoveşte (şi rătăcitor)…
